Câmpia Transilvaniei

Dan Nedelea

Când am aflat cum se numește regiunea în care mă găseam, am crezut că este vorba de o eroare!

Am consultat apoi nu doar un ghid turistic (în care se pot strecura greșeli), sau Internetul (care preia greșelile, nu-i așa?), ci un manual universitar de geografie fizică a României, apoi o hartă a unităților de relief… și a trebuit să admit că da, așa se cheamă zona: Câmpia Transilvaniei.

Situată exact în mijlocul Transilvaniei, ca o arie circulară cuprinsă între râurile principale Mureș, Someșul Mic și Someșul Mare, Câmpia Transilvaniei este traversată diametral de șoseaua de la Târgu Mureș la Cluj-Napoca. De pe acest drum, dintr-un pas situat între Câmpenița și Săbed, la 500 m altitudine, se poate vedea această panoramă cuprinzătoare. Arată a câmpie? Poate în contrast cu Munții Apuseni, al căror șir de culmi se vede la orizont.

Denumirea de Câmpie a Transilvaniei s-ar datora modului în care oamenii au exploatat terenurile dintre și de pe culmile domoale, făcând să apară culturi și ogoare. Iar acum, pe acest cuprins sunt localități al căror nume vor să întărească accepțiunea întinderii: Negrenii de Câmpie, Zăul de Câmpie, Sânpetru de Câmpie…

Lac format pe… Pârâul de Câmpie, aproape de Tăureni. Oglinzile de apă se numără printre cele mai atractive obiective ale regiunii.

Cea mai lungă salbă de lacuri se află în Valea Fizeșului, pe aproximativ 20 km. Interesul turistic tot mai pronunțat înmulțește pensiunile și cabanele de pe maluri.

Tăul Zăului, din care aici se vede numai o mică parte, este una dintre cele mai întinse suprafețe de apă, trecând de 130 hectare. Se găsește la altitudinea medie a Câmpiei, 300 m.

O vedere tipică în regiune: o trecere dintr-o vale în alta, de la un lac spre alt lac. Șoseaua urcă spre un pas și privirea poate trece peste culmi. Dar aici suntem la intrarea într-un sat, iar prezența oamenilor gospodari se face simțită: fiecare stâlp de pe marginea drumului este împodobit cu flori.
Satul Sic/Szek, dezvoltat în sute de ani mai ales datorită minelor de sare locale, cu locuitori de mai multe etnii și confesiuni, așa cum lasă de înțeles și turnurile bisericilor.
Biserica reformată din Sic, începută a fi construită în 1241, extinsă, întărită, distrusă, reconstruită și renovată în mai multe rânduri, a ajuns și la rangul de reședință episcopală.
Biserica ortodoxă din lemn din satul Sic, construită în 1707. De remarcat grosimea deosebită a grinzilor pereților: de deasupra ferestrei până la temelia din piatră sunt numai trei grinzi!
Biserica ortodoxă din Săcălaia. Să ne aducem aminte că ne aflăm în câmpie…!
În Săcălaia se găsește Lacul Știucilor, rezervație naturală, considerat cel mai adânc lac natural cu apă dulce din Romania, aproximativ 12 m. Luciul de apă acoperă 25 ha, iar stufărișul care îl inconjoară 120 ha! Se spune că este singurul lac interior din România pe care plutesc plauri, la fel ca în Delta Dunării.
Și de la Delta Dunării nu e decât un pas până la ccea ce se cheamă azi Delta Transilvaniei. Iată aici unul dintre argumente, o parte din stufărișul din amonte de Lacul Știucilor.
Stufărișul de la Sic, declarat deja rezervație naturală. S-a amenajat un podeț pentru vizitare, lung de 1 km, lângă care au fost construite trei foișoare, pentru adăpost și observații.
Din Stufărișul de la Sic izvorăște apa din care s-au format, în valea ce coboară spre orizont, lacurile de la Sântejude, înconjurate de alte lanuri de stuf.
În imediata apropiere a lacurilor peisajul se schimbă, pământul poate deveni arid, făcând trecerea de la stuf și lanuri de porumb spre soluri sărăturoase.
Iar sarea din subsol poate ajunge la suprafață.
Fântâna din imagine e cu apă sărată, care poate fi folosită direct penru a pune murături.

O mare de stuf! Există propunerea de a se declara o arie protejată cu denumirea Delta Transilvaniei, care să cuprindă toare zonele de acest fel din regiune. Merită remarcat și argumentul ornitologic!
Să vedem acum și alte obiective de interes din Câmpia Transilvaniei. Castelul Banffy de la Bonțida își are originile pe la 1670. Devenit o ruină, este refăcut acum în intenția de a-l transforma într-un centru cultural. Este cunoscut, în ultimii ani, pentru festivalul de muzică electronică, găzduit de grădina lui pe durata a 4 zile, care i-a adus și denumirea de “Electric Castle”.
Mănăstirea ortodoxă Nicula, atestată documentar la 1552, este renumită în toată țara pentru cel mai mare pelerinaj din România dedicat Maicii Domnului, la 15 august. Cu toată mulțimea de cabluri de pe drum, această imagine scoate în evidență poziția multelor clădiri ale așezământului monahal, într-o pantă accentuată, deasupra satului Nicula.
Ansamlul monumental de la Tăușeni. Ceea ce vedeți aici este o parte din creația unui artist insolit, Alexandru Chira (1947 – 2011), pictor și sculptor, profesor și critic de artă, un visător născut la poalele acestui deal și care a amplasat pe coasta de deasupra casei natale 15 asemenea alcătuiri, fiecare cu simbolurile și povestea ei. Fratele său, Ștefan, care locuiește încă în casa în care s-au născut, a amenajat aici un muzeu cu picturile lui Alexandru și s-a ocupat de ducerea la bun sfârșit a ridicării ansamblului.
Toate cele descrise mai sus, și încă multe alte obiective spre care merită să ne îndreptăm, sunt cuprinse pe întinderea aceasta cu un nume care intrigă: Câmpia Transilvaniei!