Când orășanul descoperă viața la țară

 

 Hella Crasnanic


 

Sunt o fată de oraș. Născut , trăit, muncit la Timișoara.

 

Până într-o frumoasă zi de primăvară, când, hoinărind fără vreun scop împreună cu soțul meu, am descoperit în zare un turn de biserică. Hotărâm spontan să explorăm, și după câteva sute de metri ne regăsim într-un sătuc minuscul, pe numele Brazii ( deși nu există brazi în tot satul…)

O singură uliță, spre stânga sau spre dreapta ?

 

Stânga, spune vocea interioară !

Stânga, spune și Hella șoferului ( a se citi soț bine educat )

Și așa, iată-ne porniți pe ulița prăfuită, spre o nouă viata…

O singură uliță, spre stânga sau spre dreapta ?

 

 

La capătul satului, pe partea stângă !!! ne zâmbea o căsuță albă!

Am coborât din mașină, zâmbindu-i la rândul meu. Un blând soare de martie ne zâmbea și el, iar undeva departe cânta un cocoș, sunt și acum convinsă că

zâmbea !

 

Inutil a spune, că acea căsuță era nelocuită de ani de zile, că zâna cea bună deghizată în țărancă bătrână ne-a pus în legătură cu proprietarii, și că, în cursul unei luni de zile, eram mândri propietari a 2000 de metri pătrați de grădină, împreună cu căsuța și motanul negru din dotare !

 

 

Sau….umili sclavi ???

 

 

Căsuța deveni în curând „acasa“ ! chiar dacă, din păcate doar la sfârșit de săptămâna.

Prima” investitie”, toată mândria și visul meu de-o viață, era “ casuta” din gradina…. Până la venirea iernii, când am constatat că la -20°, plăcerea nu mai e chiar așa de …placuta, așa că am făcut o concesie civilizației, și am transformat debaraua într- o micuță baie!

 

 

Înarmați cu cizme de cauciuc, și multe cunoștințe teoretice am început să explorăm viața la țară.     Mda !

 

 

 

 

Dar, rezultatele nu se lăsau așteptate!

 

 

 

Consătenii ne urmăreau pe noi, orășeni nebuni, amuzați și curioși. Tot timpul apărea cineva pe la poartă cu ouă, lapte, dovleci și alte cele, pentru satisfacerea curiozității, și pentru a fi primul care are ceva nou de povestit despre vecinii “exotici”.

 

 

În schimb, îi invitam la o bere și o șuetă, și așa ne-am ales repede cu prieteni noi și dragi.

 

Așa s-a întâmplat și cu inventarea unui sport nou: pescuit de bere din fântână. 

Cine putea bănui că nivelul apei va crește peste noapte, iar dozele noastre vor zburda ca niște rățuște prin fântână !

 

 

La mare cinste este întrajutorarea între vecini ! Și cine ar fi crezut că la tăiatul lemnelor te mai poți și distra ?

Însă la pălinca am dat liber doar după ce drujba a fost pusă la adăpost !

 

Și așa a venit încet-încet și toamna…

 

 

 

 

Familia noastră de pisici, devenită tot mai numeroasă, și-a pus pe lângă blănița groasă, și obrazul gros . Că doar cine o sta sub masă, dacă poate șede pe o față de masă albă !

 

 

 

Și, pentru că în fond, aceasta ar trebui să fie o poveste de Craciun…

 

 

Am primit în dar o adevărată iarnă de poveste.