„De Crăciun, toată dragostea și bucuria pe care o dăruiesti celorlalți se întoarce, în mod miraculos, înapoi. Cu cât dăruiesti mai mult cu atât vei fi mai iubit.” John Greenleaf Whittier.
Un citat care spune totul despre ce înseamnă cu adevărat magia sărbătorilor de iarnă....
Răsfoiesc puțin în amintiri și o să vă povestesc cum arăta Crăciunul prin ochii mei de copil. 6 decembrie, Moș Nicolae...
O noapte nedormită, plină de nerăbdare și speranța că o să primesc cadourile mult visate, după lungi tachinări în care părinții îmi spuneau că dacă nu sunt cuminte o să primesc o nuielușă. Bucuria aia când în sfârșit se face dimineață și găsești ghetuțele pline de cadouri, nu poate fi comparată cu nimic.
Apoi impodobitul bradului, când mama scotea cutia aia imensă cu globulețe și beteală, ...mirosul din casă de bunătăți... cozonaci, sarmale, portocale.
Îmi amintesc când eu și fratele meu mâncam pe furiș bomboanele din brad și lăsam ambalajele goale în el,iar mama zicea: uite ce cuminți sunt, nu s-au atins de bomboane.
Tot timpul eram în căutare de dulciuri prin casă. Ai mei le ascundeau ca să ni le dea în ziua de Crăciun, dar de fiecare dată le găseam. Momentul mult așteptat când vine Moș Crăciun, pentru mine era ca un amalgam de sentimente, ...frică, rușine, bucurie, entuziasm.
Tata ne povestea odată, că el când era mic, Moș Crăciun nu își permitea să-i aducă în fiecare an un cadou.Zicea că pe atunci Moșul era mai sărac. Iar într-un an ,pe când avea vreo 6 ani a primit de la Moș Crăciun.... o păpușă. A fost tare bucuros chiar dacă nu era o jucărie potrivită unui băiețel.
Și-am înțeles că de fapt suntem puțin superficiali și punem preț pe lucruri,când de fapt ar trebui să apreciem faptele și eforturile celor dragi de a ne face fericiți în felul lor.