Călătorule, de vei întâlni pe calea ta….
de la Hella Crasnanic
Să recunoaștem, acest an n-a fost chiar prielnic pentru drumeții.
Însă minunata vreme de toamna târzie ne tot cheamă….
Așa că, înarmați cu mască și diferite lichide pentru dezinfecție externa și internă, pornim la drum! 🙂
Călătorind pe șosele puțin circulate, ne privesc din depărtate munții Făgăraș, un spectacol fascinant al naturii. Care ne demonstreza din nou cât de trecătoare e viața noastră….
N-ar strica o mică reculegere așa-i? O vizită la o mănăstire? Întâmplarea ne îndrumă la Sinca Veche (Alt Schenk). Acolo se spune că ar exista o mănăstire rupestră, din vremuri ancestrale, un loc unde se întâmplă minuni, unde se împlinesc dorințe, de unde pleci cu inima ușoară.
Surprizele încep chiar de la intrare. Total atipic pentru o mănăstire ortodoxă, ne întâmpină o curte modestă dar impecabil îngrijită, în mijlocul ei o frumoasă casă țărănească.
“Clopotnița” e fermecătoare!
Bine, bine dar unde este templul rupestru? În spatele unei modeste portițe, rămân fară grai. Așa îmi imaginez că arată gradina raiului!
Lumini și umbre, liniște și pace….
O luăm pe cărare în jos. Încet, foarte încet, e atât de frumos!
Prin pădurea fermecată…
Și am ajuns la intrarea în peștera. Liniștea este de-a dreptul copleșitoare. De emoții, am uitat să fac poze.
Există mai multe încăperi. Toate sunt temeinic sprijinite cu grinzi.Nu trebuie să ne bazăm doar pe protecția Divinității! 🙂
În toate crăpăturile pereților sunt vărate bilețele. Se zice că dorințele astfel lăsate în biserica rupestră, se vor împlini.
Aseaza-te , calatorule și lasă-te dus în afara timpului și a spațiului !
Pare destul de verosimil, nu-I așa?
Și, cumva chiar funcționează! Cu inimile bucuroase și sufletele împăcate, lăsăm în urmă peștera și grijile cotidiene. Iar cum și corpul fizic are nevoie de o primenire, ce poate fi mai bun decât apa de izvor?
Pe drumul de întoarcere, părăsim calea cea dreaptă.🙂
Uneori chiar merită, nu-I așa?
Ridica-ți privirea, calatorule….
Și întoarce-te în umea reală !
