Calendarele românilor

Inițial calendarul lui Romulus avea zece luni și începea cu luna Martie dedicată zeului războiului Marte. Numa, cel de-al doilea rege al Romei, a adăugat Ianuarie si Februarie astfel anul calendaristic având 12 luni, el incepând cu luna Ianuarie. Ulterior, lunile 7 si 8 din an au fost reduminite după Iulius Caesar si Augustus, restul denumirilor fiind păstrate dupa calendarul lui Romulus. Deși românii folosesc calendarul roman, ei mai au un calendar popular în care denumirile lunilor ilustrează ceva legat de luna respectiva.

Pentru români, calendarul era în concordanță cu activitățile agricole și pastorale, cu ciclicitatea anotimpurilor determinată de mișcarea aparentă a soarelui. Astfel, momentele echinocțiilor și solstițiilor sunt repere importante, pline de ritualuri, peste care s-au suprapus sărbători creștine.

Ianuarie provine de la zeul roman Ianus, cel cu două fețe, zeu al începuturilor și sfârșiturilor. Popular se numește Gerar pentru că în această lună este cel mai frig din tot anul. Dacă în ianuarie nu este ger, atunci va fi frig în martie și/sau aprilie (florile pomilor vor îngheța). Dacă e frig în ianuarie, atunci în februarie este foarte probabil să ningă. În preajma zilei de 7 Ianuarie este „gerul Bobotezei“, când „e frig de crapă pietrele“. În această lună se repară gardurile și se curăță pomii. De la 11 ianuarie păsările încep să cânte.

Februarie, in calendarul roman, provine de la cuvantul februum (purificare, și tradiția legată de aceasta, febura). Casele erau purificate cu sare și grâu. Făurar este numele popular atribuit acestei luni. Faur este cel care lucrează fierul, fierar. Era luna in care se făureau și reparau uneltele pentru munca pe câmp. Februarie este o lună cu viscol. Pe 2 februarie este Ziua Ursului : el iese din bârlog și dacă își vede umbra , pentru că e zi cu soare, nu mai intră la loc. Asta înseamnă că se desprimăvărează devereme. 24 Făurar se numește Dragobete, cel beat de dragoste. Este sărbătoarea iubirii, un fel de Sf. Valentin la români. Păsările se îndrăgostesc și încep să-și facă cuibul.

Numele lunii martie a fost dat de Romulus, după numele tatălui lui, Marte, zeul războiului. Era prima lună din calendarul vechi și începutul anului agricol. Numele românesc provine de la mărțișor, tradiția romană de 1 martie. Începand cu această zi copii și femeile poartă la mână sau în piept un șnur alb cu roșu (Das Märzchen Im Rumänienadventskalender 2011). Primele 9 zile din lună se numesc zilele Babelor, capricioase și cu vremea schimbătoare. Următoarele 9 zile se numesc zilele Moșilor, care bat pământul să trezească semințele. Pe 25 martie, de Buna Vestire, în preajma echinocțiului, este ziua cucului, ziua în care cucul începe să cânte.

Aperio în latină în seamnă a deschide. În Aprilis natura se dezmorțește și este cu adevărat primăvară. Aprilie începe cu ziua glumelor și păcălelilor. Și vremea este înșelătoare. Aprilie este o luna capricioasa uneori secetoasă, cu frig și vânt. Prier vine de la verbul a prii. Priește sau nu priește? Florile pomilor o să lege roade ? Sau dă gerul si nu le priește, nu mai fac fructe? Pe 23 aprilie este sărbătorit Sf. Gheorghe, protector al semănăturilor și al turmelor.

În religia și mitul roman antic, nimfa Maia întruchipa creșterea, numele ei provenind de la adjectivul comparativ maius, maior „mai mare, și mai mare”. Ea a fost identificată cu Pământul și Zeița Bună. În calendarul românesc luna Mai e denumită Florar întrucât pământul e acoperit de flori care mai de care mai colorate, ca și cum raiul ar fi coboarât pe pământ. 1 mai este ziua Armindenului, se împodobesc porțile cu crengi de mesteacăn (=arminden). Se bea vin roșu ca să fii puternic și roșu în obraji. 21 mai e ziua Sinților Constantin și Elena (Constantinul Puilor), când se aprinde Focul Viu pentru alungarea vrăjitoarelor, iar păsările își învață puii să zboare.

Iunie este închinată zeiței Juno, regina zeilor și zeița căsătoriei și a nașterii. Numele ei se presupune a veni de la forma prescurată a cuvântului iuvenis, ce înseamnă tinerețe. În luna iunie, în România, se coc cireșele și desigur de aici și numele de Cireșar. La 50 de zile de la Paști e ziua Rusaliilor, sărbătoare creștină suprapusă peste sărbătoarea păgână Rosalia, atunci când la morminte se puneau flori, mai ales trandafiri. Pe 24 iunie, de Nașterea Sf. Ioan, practic la solstițiu, se sărbătorește Drăgaica (Sânzienele). Sânzienele sunt zâne bune, ursitoare, iar dacă le superi poți să facă și rău. Fetele împletesc cununi de flori și băieții aprind focuri. În această zi se culeg plante tămăduitoare. 24 iunie este și ziua Amuțitul Cucului (cucul cântă de la 25 martie la 24 iunie) și ziua iei (Volkstracht mit oltenisch-muntenischen Einfluss im Rumänienadventskalender 2014)

Iulie în calendarul lui Romulus era numită Quintilis, a cincea lună. Luna a fost redenumită de Iulius Caesar. El i-a zis Iulius pentru că aceasta era luna în care s-a născut. Cu toții știm că în Iulie este cel mai cald din tot anul. Este ca și cum ai fi într-un cuptor! De aici și numele popular al lunii. Sf. Ilie este VIP-ul acestei luni, străbătând cerul în carul lui cu roți de foc, tras de cai înaripați. El dezleagă norii să plouă și pocnește din bici să trăsnească dracii.

Sextilis este a șasea luna a vechiului calendar roman. Fiul adoptiv al lui Caesar, împăratul Augustus, a decis să redenumească luna după numele său, Sextilis fiind luna în care a devinit consulul Egiptului. În august majoritatea fructelor și legumelor se coc, fiecare om gustând din roadele pământului. De la a gusta provine și denumirea românească a lunii, Gustar. Pe 6 august este Schimbarea la Față a Mântuitorului. De acum și pământul își schimbă chipul, pădurea își schimbă culoarea, apele se răcesc și pleacă berzele. Pe 15 august, de Adormirea Maicii Domnului (Sf. Maria Mare), se organizeză procesiuni religioase la mânăstiri (O întoarcere în timp im Rumänienadventskalender 2018). Dacă salcâmul înflorește a doua oară, atunci e toamnă lungă. 15 august este hotarul verii, se schimbă pălăria cu căciula. După 15 august începe sezonul de nunți care ține până la 14 noembrie, când începe postul Crăciunului.

Din septembrie până în decembrie lunile au păstrat denumirile numerice din calendarul vechi roman. Septembrie vine de la septem ce inseamnă șapte (a șaptea luna în calendarul creat de Romulus). Domitian a vrut să îi spună lunii Germanicus, în urma victoriei sale asupra Germaniei. Acestă denumire nu a rezistat testului timpului. Răpciune înseamnă culesul viei și cel mai probabil vine de la cuvântul latinesc raptionem, =„șterpeleală”. 1 septembrie este considerat Anul Nou Biblic, când a început facerea lumii. Până la 14 septembrie, când este Sărbătoarea Înălțarea Sfintei Cruci, se curăță coșurile sobelor, se face curat în case și se văruiesc pereții (mai întâi cureți soba apoi văruiești pereții 😊), iar preotul vine și binecuvântează casa. 14 septembrie se mai numește și Ziua Șarpelui când șerpii și alte viețuitoare intră în pământ, iar pământul se închide. Din 14 septembrie se scutură nucii, se începe culesul viei și se pregătesc stupii pentru iarnă.

Octombrie vine de la octo, a opta lună din calendarul vechi. Brumele în octombrie sunt mici și de aici și denumirea lunii. Un brumar mai mic, brumărel. Legenda spune că Brumărel era un fecior frumos cu inima de gheață, ce umbla călare, lăsând în urma lui câmpuri îngălbenite și flori ofilite. În octombrie cad primele brume, iar daca plouă mult și mărunt, aceasta lună poate anunța o iarna grea. 14 octombrie este ziua Sf. Parascheva (Sf. Vineri), ce s-a suprapus peste sărbătoarea păgână a zeiței Venera, protectoare a vegetației și fertilității. Obicei pastoral al lunii octombrie este Nunta Oilor, când se amestecă oile cu berbecii.

Novem în latină înseamnă nouă, și da, ați ghicit, este a noua lună din calendarul vechi roman. În noiembrie bruma este frecventă, iar de aici și denumirea de Brumar. Mai poartă și numele de Vinar, e vremea când mustul se transformă în vin. De 21 noiembrie, Ovidenia, Intrarea Maicii Domnului în Biserică, cerurile se deschid, fetele își văd ursitul, iar peste comorile ascunse ard flăcările albastre. Pe 30 noembrie, de ziua Sf. Andrei (cel care i-a creștinat pe români), dispare hotarul dintre cele văzute și nevăzute, dintre moarte și viață, dintre bine și rău. Strigoii umblă pe pământ și lupii vorbesc cu grai omenesc. Se pune usturoi la ferestre și porți pentru a proteja casa de duhurile malefice (Halloween românesc). Se pune grâu la încolțit pentru a vedea cum va fi noul an. Dacă până la Anul Nou grâul a crescut verde și frumos anul următor va fi cu sănătate și spor.

Mai are rost să zic ce înseamnă decem? Undrea este instrumentul cu care se croșetează, se tricotează pulovere și ciorapi de lână pentru iarna cea grea. Este o perioadă relaxată, muncile grele s-au încheiat. Romanii marcau încheierea semănatului prin serbări dedicate zeului Saturn, patronul municilor agricole și protector al dreptății. 1 Decembrie este Ziua Națională a României, când, în 1918, toate provinciile românești s-au unit. Pe 6 decembrie, de ziua Sf. Nicolae, copiii cuminți primesc dulciuri și cei neastâmpărați o nuielușă. Pe 20 decembrie (la solstițiu), de Ignat, tradițional se taie porcul (reminiscentă a sacrificiilor în cinstea zeului Saturn), iar până la Crăciun se fac cârnați și sarmale. Se organizează cetele de colindători, care își fac costume și învață colinde. În seara de 23 decembrie, încep colindele și țin până după Anul Nou. Dintre obiceiuri, de sărbători este mersul la colindat cu steaua (25 decembrie), ursul și capra (între sărbători), sorcova (Sorcova im Rumänienadventskalender 2009) și plugușorul (Pluguşorul im Rumänienadventskalender 2010) (31 decembrie – 1 ianuarie).